Interviu cu colega noastră, Doamna Popa Eugenia-Corina, practician în insolvență și avocat

Interviu cu colega noastră, Doamna Popa Eugenia-Corina, practician în insolvență și avocat

 

Bună ziua! Sunteți unul dintre primii practicieni în insolvență, membri fondatori ai UNPIR Filiala Cluj. Din data de 29.11.1999 figurați în Tabloul UNPIR.

Vă rugăm să ne povestiți puțin despre Dvs., despre începuturile carierei, despre alegerea profesiei de practician în insolvență.

Începuturile activității firmei noastre sunt legate de procesul de privatizare al societăților cu capital de stat. Exista o legislație foarte stufoasă și greoaie care permitea FPS să decidă ca unele întreprinderi cu capital de stat nerentabile să fie privatizate prin vânzarea activelor. La nivelul FPS s-a constituit o comisie de selecție unor societăți comerciale private care să poată realiza vânzarea. Îmi amintesc că pentru a trece de furcile caudine ale selecției, administratorii firmei trebuiau să depună oferte cu studii care să probeze cunoașterea legislației privind privatizarea, o legislație greoaie și complexă. Ca element de bază în dosarul de selecției era o scrisoare de  garanție bancară care se obținea destul de greu, întrucât se elibera fără constituirea unui depozit colateral. Se acceptau scrisori eliberate doar de două bănci printre care și Bancorex. Treptat, acest element a permis băncilor să fie jucători pe piața de privatizare, întrucât decideau în favoarea cărei societăți eliberau scrisorile de garanție pentru a participa la licitație. Concurența între firmele agreate de FPS să participe la vânzarea activelor statului era acerbă.

În acest context am auzit pentru prima oară despre înființarea unei profesii liberale, aceea de lichidator. Fiind la București pentru a participa la ultima licitație organizată în acest sens, se vorbea pe coridoarele instituției că se schimbă legislația și se va constitui Asociația lichidatorilor din România. Am fost invitați să participăm la adunarea de constituire și îmi amintesc că era o presiune uriașă din partea celor care își depuneau candidatura pentru funcția de președinte. Nu îmi imaginam atunci amploarea și importanța pe care o va lua profesia de lichidator.

 

Aveți o experiență de aproape 25 de ani în profesie. Cum era să faceți insolvență în anii de început ai profesiei comparativ cu acum ? Care sunt diferențele majore?

 

Prin Legea nr. 64/1995 s-a reglementat procedura de lichidare, instituția lichidatorului, a judecătorului sindic și toate celelalte, legislația fiind completată și perfecționată în timp. La început lichidatorii erau numiți de judecatorul sindic, societăți mari cu capital de stat, inclusiv bănci, au intrat în faliment și asta a coincis cu apariția unor societăți de lichidare foarte puternice pe piața insolvenței. Ulterior s-a dat o lovitură destul de puternică de natură să reducă arealul domeniului de activitate al lichidatorilor, întrucât trecerea în faliment a băncilor și a societăților de asigurare urma a fi  coordonată de altă instituție decât a cea a lichidatorilor, respectiv Autoritatea de Supraveghere Financiara.

Am salutat ca pe un progres deosebit procedura insolvenței introdusă de Legea nr. 85/2014, o lege fermă și flexibilă în același timp, pentru că permite atât prevenirea ajungerii în insolvență, cât și posibilitatea redresării firmelor în procesul de reorganizare judiciară. În final, restrângerea până la eliminare a factorilor aleatorii și instituirea unei proceduri stricte a falimentului, este secretul care a creat și a făcut posibilă constituirea unui fundament de încredere atât din partea practicienilor în insolvență, cât și a debitorilor și creditorilor, în corectitudinea și imparțialitatea administrării procedurii  insolvenței.

După această scurtă incursiune în trecutul procesului de lichidare, pot să constat că da, există o mare diferență între insolvența făcută în anii de început comparativ cu acum.

Profesia de practician în insolvență a evoluat și a devenit o profesie liberală cu prestanță, respectată, dar nu a evoluat izolat, ci împreună, într-un proces complex, alături de judecătorii specializați in insolventă și de instituțiile implicate în acest proces.

Apreciez foarte mult sesiunile de pregatire profesionala organizate de UNPIR, participarea la aceste ședințe de pregătire profesională a judecătorilor de la instanțele specializate dă eficiență și calitate acestor întâlniri, efortul lor este unic și cu atât mai valoros.

 

 Care este secretul longevității în profesie?

 

Nu cred ca exista o rețetă universal valabilă.

Profesia de lichidator nu este simplă, necesită cunoașterea aprofundată a legii speciale, dar și cunoștințe aprofundate de drept civil, procedură civilă, de contabilitate, presupune moralitate și responsabilitate.

Un practician în insolvență profesionist se menține dacă stăpânește foarte bine profesia, dacă simte și înțelege perspectiva, dacă înțelege mecanismul funcționării procedurii insolvenței, în felul acesta este mai usor și pentru judecătorii sindicii să gestioneze dosarele. Motivele retragerii și renunțării unor lichidatori la profesie are cauze multiple, dar deseori o pregatire profesională precară e de natură să creeze nesiguranță și insatisfacții.

Vă rugăm să ne împărtășiți un moment aparte, care v-a rămas în memorie, din activitatea Dvs. profesională.

Sunt multe momente aparte din activitatea de practician în insolvență care mi-au rămas în memorie. Unul din acestea este cel în care am fost anunțată că Guvernatorul BNR, d-l Mugur Isărescu a comunicat în scris Tribunalului Cluj și Băncii Dacia Felix aflată în reorganizare judiciară și trecută recent în faliment că a desemnat lichidator al băncii societatea noastră profesională Popa M Consulting SPRL alături de o firmă internațională cu sediul în București.

 

Ce modificări credeți că ar fi benefice pentru profesia de practician în insolvență?

 

Nu voi insista asupra altor aspecte întrucât răspunsul la întrebarea dvs. poate fi găsit în chiar selecția de întrebări de la forumul organizat de Filiala Cluj a UNPIR la finele lunii mai al acestui an.

Aș da totuși un exemplu în care modificarea legii ar fi benefică pentru profesia de practician în insolvență.

Deși am salutat numirea lichidatorilor desemnați de creditori, totuși cred că ar fi necesară limitarea puterii creditorilor în raportul lor cu lichidatorii și voi argumenta. E cazul în care creditorii nu desemnează lichidatorul la deschiderea procedurii și acesta este desemnat din oficiu de judecătorul sindic dintre cei care au depus oferta în dosar sau este desemnat de către debitor. Lichidatorul judiciar desemnat realizează întreaga muncă dificilă din procesul de lichidare în vederea întocmirii raportului cauze: preia și studiază actele contabile, realizează analize economice și financiare care se regăsesc în raportul cauze, face inventarul și identifică bunurile din patrimoniu, verifică și analizează creanțele, întocmește tabelul preliminar, notifică băncile, creditorii și altele. Onorariul pentru aceasta muncă este limitat, după cum se știe. Deși nu sunt motive de înlocuire a lichidatorului, la adunarea creditorilor sunt uneori interese și fără nicio justificare lichidatorul este înlocuit cu un altul căruia nu-i rămâne de făcut decât să organizeze vânzarea bunurilor și să încaseze comisionul procentual, alături de onorariul cunoscut. Propunerea ar fi ca în cazul înlocuirii nejustificate, lichidatorul disponibilizat să aibă acces la comision din vânzarea bunurilor alături de noul lichidator.

 

Am aflat recent că sunteți o autoare publicată. Ce cărți ați publicat și cum a apărut pasiunea Dvs. pentru scris?

 

Vă mărturisesc că niciodată nu mi-a trecut prin minte că dintr-o astfel de experiență cum a fost în cazul meu Pelerinajul la locurile sfinte din Israel, se poate naște o carte, cu atât mai puțin că eu aș putea fi autoarea. O bună perioadă din viața mea a fost dedicată cititului, un respect desăvârșit am purtat cărților care mi-au înconjurat viața din toate părțile și poate tocmai de aceea, niciodată nu am practicat exercițiul scrisului. În viața unui om pot să apară însă întâmplări atât de neobișnuite, încât ți se demonstrează că tu nu ești doar o anume persoana, ci și o alta care te dă la o parte, luptă să iasă la lumină, luptă să existe, să se compună bucată cu bucată și să- ți arate că e important să lupți pentru realizarea și fericirea ta și această luptă nu trebuie abandonată atât timp cât respiri. 

            În 2019 a apărut prima mea carte, Pelerinaj de unsprezece zile cu prietena mea Simina. Anul acesta am mai scos o ediție pentru că a fost solicitată la vânzare. Câteva exemplare mai sunt de vânzare la chioșcul de carte din holul instanței din Cluj. Cine o citește nu va rămâne dezamăgit.

În 2021 o lucrare de filosofie, Întemeierea ontologică a cunoașterii la Mircea Florian, asta pentru că înainte de Facultatea de Drept am absolvit cursurile de zi ale Facultății de Filosofie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj și eram datoare să dau curs pasiunii mele din acele vremuri.

În acest an 2024 a apărut cartea Maroc, emoție și călătorie, o carte pentru a cărei documentare  am muncit mult.

Iată o mică recenzie a acestei cărți scrisă la 7 mai 2024 de criticul literar Cristofor Ion Filipaș, vicepreședintele Uniunii Scriitorilor Filiala Cluj:

”O carte dedicată Marocului.

Un tânăr critic literar Petronele Apopei, mi-a recomandat o carte de excepție. Mi-am petrecut aceste zile de sărbătoare citind o carte specială. Se numește ”Maroc, emoție și călătorie”. Așa cum se poate bănui din enunțul titlului, e vorba de o carte de călătorie într-o țară exotică, Marocul. Autoarea, o avocată clujeană, se află la cea de-a doua apariție editorială. Nu ambiționez să scriu aici o recenzie. Voi spune pur și simplu că relatările de călătorie ale Corinei Popa m-au cucerit pur și simplu.. Nu numai prin frumusețea descrierilor unor spații exotice, ci și prin modul inedit cu care autoarea știe să strecoare prin notele sale o uimitoare poveste de dragoste. Într-un anume fel, ea reușește o veritabilă performanță literară, aceea de a uni două genuri literare (romanul de dragoste) cu jurnalul de călătorie. Desigur, ne amintim aici ”Călătorie în Africa ” a lui Vasile Alecsandri, scrisă în urma vizitării Marocului în 1853. Cartea lui Alecsandri e, la noi, primul jurnal de călătorie  dominat de confesiunea romantică. Cu mijloace ale prozei și publicisticii moderne, pe urmele poetului romantic, Corina Popa a scris o carte fermecătoare, de explorare a unui spațiu fascinant, cel al Marocului contemporan. Autoarea merită toate elogiile noastre de cititori.”

În apariția cărții a avut un rol decisiv soțul meu, cu ale cărui cuvinte se și încheie cartea: 

”O carte foarte frumoasă despre Maroc și cu multe învățăminte pentru noi toți...te felicit”

Tot în acest an va apărea cartea Saga unui preot din Ardeal care s-ar putea sa fie un eveniment literar, așa afirmă o scriitoare care pregătește prefața la carte, membră a Uniunii Scriitorilor din Cluj. 

Anul viitor aș dori să scot un volum de proză scurtă cu frumoase povestiri și întâmplări.

Trebuie să spun că eu nu scriu pentru mine, ci scriu pentru oameni, să fie mai buni, sinceri, generoși și morali.

 

Ce alte hobby-uri mai aveți, în afară de scris?

 

Îmi place sportul, sunt jucătoare de tenis de masă, în tinerețe am făcut puțină performanță și anul acesta am fost invitată să particip ca invitat la Campionatul mondial de tenis de masă care se va ține în sala Arena din Cluj.

Dedic timp și Fundației Umanitare Augustina care desfășoară o activitate de caritate și de promovare a culturii.

 

Vă felicităm pentru publicații, vă mulțumim pentru disponibilitatea Dvs. și pentru răspunsurile oferite!