INTERVIU CU PASCAL FESNEAU, membru în Consiliul de Administrație al Clubului Francofon de Afaceri din Cluj

INTERVIU CU PASCAL FESNEAU, membru în Consiliul de Administrație al Clubului Francofon de Afaceri din Cluj

INTERVIU CU PASCAL FESNEAU

Consul onorific al Franței la Cluj

Membru în Consiliul de Administrație al Clubului Francofon de Afaceri din Cluj

 

Conform ultimelor date publicate de Oficiul Registrului Comerțului, Franța reprezintă în România un investitor în aproape 10.000 (4,24%) societăţi românești cu participare străină la capitalul social, valoarea capitalului social subscris fiind 2.234.771 mii EUR (4,92%).

Cum vi se par aceste cifre, ar putea fi mai mari? Este România o țară atractivă pentru investitori?

Aș menționa câteva cifre suplimentare: Franța este a treia țară de origine în ceea ce privește Investițiile Directe Străine, conform ultimului raport al BNR/INS cu 8,2 miliarde de € investite după Germania, respectiv Austria, și înainte de Italia. Franța este al treilea client și al șaselea furnizor al României. România este o țară în constantă creștere economică în ultimii ani (în afară de 2020 în mod firesc), cu un potențial sector industrial, agricol, turistic și a serviciilor. În ultimii ani sectorul IT și sectorul  serviciilor online au crescut semnificativ, datorită unei politici fiscale atractive (guvernul Boc).

Din punct de vedere istoric, falimentul,  concordatul,  Adunarea  creditorilor  au  fost  reglementate  în Codul Comercial din 1 ianuarie 1840, fiind o adaptare a Legii franceze din 28 mai 1838. Dvs. când ați intrat pentru prima dată în contact cu insolvența și în ce context?

Din fericire nu am cunoscut încă insolvența printre investitori francezi aflați în zona Clujului, însă am întâlnit-o la active imobiliare deținute de către firme românești aflate în insolvență.

În România societatea consideră că insolvența este un stigmat, un eșec al afacerii. Care este percepția asupra insolvenței în cultura franceză?

La fel. Prin esență a fi în insolvență înseamnă că nu mai ești solvabil. Însă este cazul multor firme, în special firme de Stat, mari grupuri bancare, inclusiv unele State însuși peste tot în lume. Firmele și Statele respective sunt încă operative și nu au fost declarate în insolvență doar pentru că impozitele cetățenilor, împrumuturile și mai recent intervenția băncilor centrale printr-o politică monetară agresivă, țin trezoreria lor în zona de plutire. De fapt, de mai mult de 10 ani de zile creșterea economică mondială este susținută cu creditele publice, și mai ales private. Datoria privată și cea a Statelor, a crescut substanțial.

Criza COVID-19 a avut și are un impact major asupra activității economice din întreaga lume. Cum ați simțit că v-a afectat criza COVID-19 în companiile în care sunteți implicat? Clienții și furnizorii din mediul de afaceri cu care colaborați s-au confruntat cu dificultăți financiare în această perioadă? Au crescut costurile, s-a redus productivitatea, a scăzut cererea?

Această criză ne-a luat prin surprindere și a afectat în mod semnificativ toate sectoarele legate de mobilitate și cele focusate pe interacțiunile sociale. Pentru că un ghinion nu ajunge niciodată singur cum spune un proverb francez sectorul agricol a suferit de un meteo nefavorabil. Sectoarele de sănătate și serviciile online au fost mai puțin afectate sau chiar în majoritatea cazurilor au crescut. Putem considera că pandemia de fapt a accelerat revoluția tehnologică în curs. În acest context cuvântul cel mai folosit în mediul de afaceri este „incertitudine”, senzația pe care o trăim este aceea de a fi în ochiul ciclonului cu o criză epidemică încă foarte prezentă și o criză economică în mare parte amânată datorită politici monetare a băncilor centrale și a intervențiilor Statelor în economie (măsuri fiscale, mecanisme de ajutor de Stat). Să nu uităm provocarea cea mai mare care ne așteaptă la termen mediu: criza ecologică (poluarea atmosferică, a pământului și a apelor, încălzirea globală, scăderea accelerată a biodiversității...).

Cum v-ați adaptat la măsurile luate de autorități în ultimele luni pentru prevenirea răspândirii COVID-19? Considerați că au fost benefice măsurile adoptate de autorități, au venit în sprijinul mediului de afaceri?

În România marja de acțiune a Statului este destul de limitată. Personal în contextul României cred că Statul ar trebui sprijinit ascultând replica ipotetică a sectorului privat: „dacă nu prea poți să îmi dai, măcar să nu îmi iei”. Și datoria publică să fie direcționată principal sectoarelor publice cheie cum ar fi educația, sănătatea, securitatea. Sunt agenți economici care pot fi ajutați punctual pentru câteva luni pentru că restricțiile sanitare impuse afectează afacerea lor, însă sunt alții care erau într-o situație foarte fragilă înainte de pandemie și care puteau mai demult să se restructureze cu ajutorul specialiștilor (firme de insolvență, mediatori, etc...). Aș sfătui să redescoperim teoria distrugerii creative a lui Schumpeter: tendința în toate țările este de a menține toate sectoarele în viață când ar trebui favorizate în primul rând investițiile strategice creatoare de valoare. Ar fi un mod de a sprijini un proiect civilizațional regenerat care ne duce lipsa în mod acut, mai ales în Europa.

Care sectoare de activitate apreciați că vor fi printre cele mai afectate de iminenta criză economică?

Cred că este mai ușor să răspundem la întrebarea inversă: sectoarele care vor rezista sau care chiar se vor dezvolta în timpul crizei vor fi cele numite „activitățile anti-criză”, adică cele care se întăresc cu crizele : sectorul IT, seviciile online, sectorul logistic de proximitate și circuitele scurte (de producție de bunuri de consum, agricole...), reparația și reciclarea produselor, mobilitatea cu mijloace individuale (bicicletă, trotinetă, etc.), turismul rural de proximitate, activitățile în aer liber, sectorul sănătății, educației, alimentar, securitatea bunurilor, cele care folosesc active tangibile: resursele naturale, produse agricole de conservare lungă, obiectele de artă, sectorul imobiliar rezidențial și de logistică, însă în anumite zone căutate și de un anumit tip.

Cum și-ar putea aduce aportul companiile (ce măsuri ar putea adopta) pentru diminuarea efectelor crizei economice în mediul de afaceri la Cluj?

Reziliență și ajutor reciproc: să sprijinim local sectorul cultural, agricol, mici companii private (restaurantele sau mici producători de ex. cu comandă online), sectorul educațional, inițiative de cartier  în favoarea celor care vor suferi de această criză. Clujul are un mare potențial de altruism, are o societate civilă foarte mobilizată alături de autoritățile locale, este șansa noastră pentru a atenua efectele unei crize indiferent de natura sa.

Vă mulțumim pentru disponibilitatea și amabilitatea dvs. pentru acordarea acestui interviu.